A venit și Supercupa!
A venit și Supercupa!
Prin formidabila izbanda din finala Cupei Campionilor Europeni 1986, Steaua nu numai ca a intrat in istoria fotbalului mondial, insa a avut acces imediat si la alte trofee internationale.
Miercuri 24 Feb 2010 11:16
Mai întâi, în anul câștigării, pe 14 decembrie, a avut de disputat finala Cupei Intercontinentale cu River Plate, iar pe 24 februarie anul următor pe cea a Supercupei Europei cu Dinamo Kiev. Dacă primul obiectiv a fost ratat de puţin, al doilea a fost atins. Se știe, a decis deja antologicul gol al lui Hagi, o lovitură liberă deviată de zid. Meciul de la Monte Carlo a fost și a rămas și în prezent doar a treia finală „estică“ din istoria competiţiilor intercluburi organizate de UEFA, după cele din Cupa Cupelor, Dinamo Kiev – Ferencváros (3-0) în 1974/75 și Dinamo Tbilisi – FC Carl Zeiss Jena (2-1) în 1980/81.
Așadar, la aproape 9 luni de la triumful din Spania, Steaua suferise unele modificări. În primul rând, pe bancă se afla acum ca antrenor principal secundul și totodată apariţia surpriză din teren de pe „Sánchez Pizjuán“, Anghel Iordănescu, Jenei preluând între timp naţionala. Buturile au fost apărate de Stîngaciu, căci eroul de la Sevilla, Duckadam, fusese scos din fotbalul de performanţă de un neașteptat anevrism. În fine, de această dată, primului căpitan, Tudorel Stoica, i s-a făcut dreptate, nemaiexistând vreun cartonaș care să-i bareze dreptul de a ridica primul trofeul mult dorit. Și a mai fost apariţia lui Hagi, transferat între timp la echipa noastră. Astfel, într-un interval scurt de timp i s-a făcut loc în vitrina stelistă și celui de-al doilea trofeu de anvergură.
 
 
24 februarie 1987. Supercupa Europei. Monte Carlo, stadion Louis II, spectatori: 8456
Steaua – Dinamo Kiev 1-0 (1-0)
A marcat Gheorghe Hagi ’44
 
Steaua:
Stângaciu – Iovan, Bumbescu, Belodedici, Bărbulescu – Bălan, Stoica, Boloni, Hagi (Balint ’84) – Lăcătuş (Majearu ’89), Piţurcă.
Antrenor: Anghel Iordănescu.
Dinamo Kiev:
Chanov – Bal, Baltacha, Kuzneţov, Demianenko – Ievtuşenko, Iakovenko, Rats, Zavarov (Mozorov ’77) – Belanov (Mihailicenko ’50), Blohin.
Antrenor: Valeri Lobanovski.
Arbitru: Luigi Agnolin (Italia)
 
 
Super Steaua Europei
 
După 23 de ani de la una dintre cele mai mari performanțe ale fotbalului românesc, câștigarea Supercupei Europei, vă prezentăm în premieră fotografii document și declarații ale actorilor unei mari victorii.
 
 Tudorel Stoica: „Câștigarea acelui trofeu a fost un lucru extraordinar pentru toţi cei implicaţi dar și pentru fotbalul românesc în general. Mai ales că Dinamo Kiev era o echipă extraordinară, cu superjucători. Am demonstrat prin acel joc că n-a fost o întâmplare câștigarea Cupei Campionilor Europeni. Am învins clar la Monte Carlo chiar dacă am avut un început mai ezitant. Am demonstrat că la acea oră eram cea mai bună echipă din Europa, asta deși URSS era o superputere în fotbal“
 
aniversare
Adrian Bumbescu: „ Supercupa a fost ceva nou pentru fotbalul românesc, păcat că nu am câștigat și Cupa Intercontinentală. Noi eram atunci o echipă foarte bună, legată. Pentru mine a fost și mai special evenimentul pentru că sunt născut pe 23 februarie, cu o zi înainte de momentul când s-a desfășurat meciul. Dinamo Kiev se confunda, practic, cu echipa naţională a URSS, iar victoria noastră a fost o confirmare că performanţa de la Sevilla n-a fost o întâmplare. Poate peste 200 de ani se va mai naște o echipă ca a noastră de atunci, ar fi trebuit să ni se facă statui pentru ce am realizat“
 
Miodrag Belodedici: „Dinamo Kiev era o echipă foarte puternică, majoritatea jucătorilor de la ei erau în naţionala URSS, așa că a fost vorba atunci și de o rivalitate sportivă dar și politică, pentru că eram două echipe din partea comunistă a Europei. Conducătorii noștri chiar au insistat să ne pregătim bine și să învingem, punând în felul acesta presiune pe noi. Eu, fiind mai tânăr, chiar am fost pus pe gânduri. Ne-am concentrat foarte mult, la ședinţa de pregătire a meciului au asistat și conducătorii, care trebuiau să se asigure că vom învinge pe rivalii din URSS. Eu, care de-abia începusem să înţeleg fenomenul meciurilor internaţionale, nu-i știam atât de bine pe adversari, dar am considerat că o astfel de cupă era foarte bine văzută și urmărită de toată lumea“
 
Iosif Rotariu: „Eu am stat în tribune la acel meci, de-abia venisem cu două luni înainte de la Timișoara și n-am prins lotul de 18. Dar a fost un lucru extraordinar. Steaua avea jucători valoroși dar și Dinamo Kiev era foarte puternică. Sincer, eu mă așteptam să câștigăm, știam ce valoare avea Steaua de atunci. Toată lumea a fost extrem de bucuroasă, iar după partidă am primit o seară liberă, în care am ieșit cu familiile la un restaurant în Monaco, iar a doua zi am fost la cumpărături în Nisa, de unde am putut să luăm lucruri pentru toată rudele“
 
Mihail Majearu: „Orice trofeu câștigat, mai ales unul internaţional, este un lucru extraordinar, un moment la care orice jucător își dorește să ajungă. Pentru mine meciul a decurs foarte greu stând pe banca de rezerve. Hagi de-abia venise și a fost el în echipa de start, iar eu am intrat un singur minut la final. Am fost bucuros că am câștigat, a fost ca o încununare a anului acela extraordinar. Steaua de atunci era una dintre echipele de vârf ale Europei, lucru confirmat și de traseul din CCE realizat în anii următori“
 
Gabi Balint: „În comparaţie cu finala CCE a fost mult mai greu, iar noi am fost un pic norocoși. Dinamo Kiev era foarte puternică, o bătuse pe Atletico Madrid în finala Cupei Cupelor. Eu am jucat puţin spre final. Victoria a fost o confirmare după câștigarea Cupei Campionilor. Noi eram un pic dezamăgiţi după pierderea Cupei Intercontinentale și acest trofeu a venit ca o compensaţie, ni l-am dorit foarte mult, mai ales că partida s-a desfășurat la Monte Carlo, unul dintre cele mai frumoase locuri din Europa“
 
Lucian Bălan: „Rezultatul a fost o surpriză chiar dacă noi bătusem Barcelona. Dinamo Kiev o învinsese pe Atletico Madrid cu 3-0, iar 70 la sută dintre jucătorii ei făceau parte din „Zbornaia“. Afost o confirmare a valorii echipei noastre. Steaua a însemnat ceva ce puţini vor să recunoască astăzi, și anume că Steaua din acea perioadă nu a câștigat întâmplător Cupa Campionilor. Performanţele de atunci se datorează câtorva oameni care au strâns o echipă de fotbaliști, e vorba de generalul Ilie Ceaușescu, președintele clubului de la acea vreme Cornel Oţelea, cel mai bun antrenor cu care am lucrat eu, Emeric Ienei, și cel mai mare prieten al fotbaliștilor de la Steaua, Valentin Ceaușescu. Le mulţumesc tuturor acestor oameni, așa cum le mulţumesc tuturor colegilor mei de la Steaua pentru că m-au acceptat și mi-au oferit șansa ca alături de ei să realizez o performanţă care mă face ca după 23 de ani, chiar dacă sunt lipsit de posibilităţi financiare, să fiu mândru că oriunde merg în ţară lumea mă respectă“
 
Pentru a vedea poze inedite, majoritatea dintre ele publicate in premiera, de la evenimentul din 24 februarie 1987, click aici
"
""
--> Niciun jucator promo.
Nike City Insurance FCSB Netbet Kia Bigotti
Acesta este unicul site oficial al FCSB si este marca inregistrata © FC FCSB SA. Toate drepturile sunt rezervate. Reproducere in scopuri comerciale, adaptarea, distributia sau transmiterea uneia sau mai multor parti din acest site sau a informatiilor cuprinse in site, in orice scop si sub orice forma, este interzisa fara acordul scris prealabil al FCSB. Pentru a vedea termenii si conditiile de utilizare ale acestui site click aici. Pentru a ne contacta va rugam sa folositi adresa de email contact@steauafc.ro. Folosind acest site web dumneavoastra va declarati de acord cu urmatorii termeni de utilizare. Daca nu sunteti de acord cu acesti termeni ar trebui sa parasiti site-ul.