Nascut la Braila in 1928, a jucat la CCA in perioada 1952-1961. Celebru pentru sobrietatea, siguranta si calmul in interventii, a cucerit 5 titluri: 1952, 1953, 1956, 1960, 1961, si 2 Cupe ale Romaniei: 1952, 1955. A strans 16 selectii la nationala.

Personaj legendar, Costica Toma a dus cea mai acerba, dar, in acelasi timp, cea mai fair-play lupta pentru titularizare din istoria fotbalului romanesc cu bunul sau prieten, „Top” Voinescu. A inceput fotbalul ca atacant, apoi s-a retras catre buturi. La CCA/Steaua a ajuns in 1952. „Top era acolo de doi ani. Si ce daca, are trei picioare?”, le-a raspuns Costica prietenilor care-l avertizasera ca va avea zile grele. Era clar in dezavantaj: Voinescu prinsese deja echipa nationala, el venea dupa sase luni de fotbal la CSA Iasi si apoi cateva zile la CA Campulung Moldovenesc, grupare ce avea sa se desfiinteze. „Fara stirea lui Top, chemam patru colegi, dimineata, de la ora 8.00, care ma incalzeau. Seara, ii omeneam cu baterii de vin”, isi amintea nea Costica in urma cu putin timp. S-a zbatut mult, a ajuns portar la echipa nationala (16 meciuri) si chiar capitanul acesteia. A cucerit, la CCA/Steaua cinci titluri nationale si doua Cupe. Ilie Savu, cel care i-a fost antrenor si prieten, spune ca Toma lua rareori goluri „de ras”, spre deosebire de Voinescu. Dupa ce s-a retras, a devenit antrenor si, mai apoi, descoperitor de talente. Celebru ramane meciul nationalei Romaniei cu Iugoslavia, unde au evoluat 11 stelisti si unde Voinescu, accidentat, i-a lasat locul lui Toma. Acesta avea sa apere o lovitura de la 11 metri lui Vuskas, presa sarba intrebandu-se daca plavii au evoluat contra Romaniei sau contra unei echipe de club! A adunat 108 meciuri la echipa. S-a stins din viata pe data de 13 mai 2008. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!

Membru al STEAUA GOLDEN TEAM, superechipa anilor ’50 – ’60: „Top” Voinescu – „Tigrul Akbar” Zavoda II, „Piti” Apolzan, V. Dumitrescu – „Totosu” Onisie, Tibi Bone – „Ghita” Cacoveanu, „Cracanel” Constantin, „Sfinxul” Alecsandrescu, „Feri” Zavoda I, Nicu Tataru I.